Ce e dragostea-> Pentru Luci

Acum 2 ani am fost intrebata de felul in care percep eu dragostea. La momentul respectiv am spus ca dragostea este de diferite feluri: dragoste de mama, dragoste de tara, dragoste de obiecte...  am spus ca dragostea este un sentiment mic, care poarta pe umeri o intreaga lume. Sentiment fara de care nu ar mai exista convietuire. Am spus asta cu inocenta de copil, iar dragostea pentru partenerul de viata nu a fost prima care mi-a venit in minte. (ca sa nu mai zic si eu de copilele de 11-12 ani care au la statusuri si la descrieri "te iubesc, mor fara tine", ceea ce mi se pare o prostie, eu nici la 15 ani nu am reusit inca sa descopar dragostea de genul asta)
Cum vad eu dragostea acum? Cred ca cel mai potrivit termen este cel de "gaura neagra". Odata ce  te-a cuprins, nu mai ai sanse sa iesi. Si daca o faci, nu mai esti viu, sau intreg... sau in universul tau, cel pe care ti-l aminteai inainte.
Ma uimeste cat de repede si cu cata usurinta isi zic cuplurile, cam dupa o saptamana de relatie "te iubesc". Atunci clar, e ceva putred la mijloc. I mean, cum poti fi sigur dupa atat de putin timp ca persoana cu care esti este cea in fata careia iti poti deschide sufletul, cea pe care o poti lasa sa te vada asa cum esti: gol, fara masti, cu toate partile tale rele si cu toate slabiciunile tale. Si bineinteles, ori esti prost si chiar te expui in fata strainului -caci practic asta e- ,ori minti cu nerusinare, spunand cele doua cuvinte ca si cand ar fi comanda pe care o dai la restaurant.
Concluzia la care am ajuns e ca majoritatea adolescentilor din ziua de astazi trateaza "iubirea" cu mare superficialitate. Ei nu mai asteapta sentimentul, ci pur si simplu experienta fizica.