Cat imi doream ca tu sa pleci...
As indura sa te-ntorci iara,
Doar daca n-o sa ma ranesti.
In ziua-n care toamna gri
Peste tinut s-a asternut,
Mi-a spus ca nu o sa mai vii,
Caci ai plecat cu ce-am avut.
Si bate vantu-n nori de gheata,
Plouand cu lacrimi si cu dor,
Stropind copacii fara viata-
Cadavrele ce ma-nconjor.
Ca ploaia, asa se scurge viata.
E agonie, moarte, zbor...
Toamna, doar tu-mi ucizi speranta.
Toamna, de asta te ador.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu